Bonus: Suntem coada Europei la salarii fiindcă muncim necalificat; Forțarea revenirii 100% la birou = un val uriaș de demisii; Noua formă de masochism: reziliența toxică; BS Jobs, teorie confirmată.
Am avut parte de abuz psihologic foarte apăsător din parte managerului meu de mai bine de un an. Am încercat sa vorbesc cu HR și managerul lui care au promis ca vor face ceva în privința asta și ca nu e ok deloc. Ce au făcut după vreo 2 luni de la prima sesizare? M-au dat afara instant când au început sa facă budget cuts.
Acum sunt fără job dar măcar nu își mai bate nimeni joc de mine și competentele mele.
*Asta se întâmplă la o companie de life science/software din Copenhaga.
Aug 17, 2023·edited Aug 17, 2023Liked by Hacking Work
Cred că abuz psihologic/emoțional am simțit la actualul job. Zic cred, fiindcă nu sunt sigură că a fost abuz. Am avut o problemă medicală când m-am angajat, neplănuită, avand nevoie de câteva luni de medical. Am fost întrebată ce tratament iau, dacă nu am smartwatch să îmi monitorizez sănătatea, la întoarcere. Nu cum mă simt. Mi s-a zis adesea că trebuie să fac impresie bună, ca feedback, că X si Y a zis că nu le-a plăcut la mine una, alta. Sau când am avut covid, vai, bine că nu l-ai dat și altora. Ca și cum l-aș fi dezvoltat în laboratorul de acasă si plănuit să merg la birou și împart cu toți, așa m-am simțit. Sau că a durat foarte mult să mă integrez, dar cumva, in toate situațiile semnalate, doar eu sunt făcută vinovată, pe când orice tip de relație are 2 părți implicate pe puțin. Defectul meu, ca să zic așa, e că spun ceea ce cred. Dacă sunt situații, evenimente, meetings etc ce mi se par inutile sau prelungite fără sens etc, orice, spun. Din motivele astea nu am în plan să stau mai mult de 2,3 ani aici. Maxim. Sunt de un an. Mă simt tratată prost. Și sunt muncitoare, învăț repede, sunt amabilă, comunicativă când situația o cere, dar introvertită. Motivul principal pentru care cred că sunt judecată. Vreau să mă mai formez și apoi să plec.
Am avut parte de abuz psihologic foarte apăsător din parte managerului meu de mai bine de un an. Am încercat sa vorbesc cu HR și managerul lui care au promis ca vor face ceva în privința asta și ca nu e ok deloc. Ce au făcut după vreo 2 luni de la prima sesizare? M-au dat afara instant când au început sa facă budget cuts.
Acum sunt fără job dar măcar nu își mai bate nimeni joc de mine și competentele mele.
*Asta se întâmplă la o companie de life science/software din Copenhaga.
Cred că abuz psihologic/emoțional am simțit la actualul job. Zic cred, fiindcă nu sunt sigură că a fost abuz. Am avut o problemă medicală când m-am angajat, neplănuită, avand nevoie de câteva luni de medical. Am fost întrebată ce tratament iau, dacă nu am smartwatch să îmi monitorizez sănătatea, la întoarcere. Nu cum mă simt. Mi s-a zis adesea că trebuie să fac impresie bună, ca feedback, că X si Y a zis că nu le-a plăcut la mine una, alta. Sau când am avut covid, vai, bine că nu l-ai dat și altora. Ca și cum l-aș fi dezvoltat în laboratorul de acasă si plănuit să merg la birou și împart cu toți, așa m-am simțit. Sau că a durat foarte mult să mă integrez, dar cumva, in toate situațiile semnalate, doar eu sunt făcută vinovată, pe când orice tip de relație are 2 părți implicate pe puțin. Defectul meu, ca să zic așa, e că spun ceea ce cred. Dacă sunt situații, evenimente, meetings etc ce mi se par inutile sau prelungite fără sens etc, orice, spun. Din motivele astea nu am în plan să stau mai mult de 2,3 ani aici. Maxim. Sunt de un an. Mă simt tratată prost. Și sunt muncitoare, învăț repede, sunt amabilă, comunicativă când situația o cere, dar introvertită. Motivul principal pentru care cred că sunt judecată. Vreau să mă mai formez și apoi să plec.