Munca remote: compania la care lucrez (IT - gaming industry) este o filiala a unei companii franceze. Aproape totul este decis in Franta, studioul din Bucuresti are o autonomie foarte limitata, din pacate. Suntem obligati sa venim 3 zile la birou pentru ca, spun mai marii companiei, unul din obiectivele strategiei de bussines este sa fim o comunitate si sa ne distram impreuna. Toate bune si frumoase pe hartie daca n-ar fi un cost mare pe care-l platim: 2 ore pierdute zilnic pentru naveta pana la birou si inapoi acasa (transportul nu e decontat), un mediu toxic in care esti obligat sa interactionezi cu oameni pentru care umorul agresiv e singura lor modalitate de interactiune, competitivitate nesanatoasa, proceduri aberante de evaluare, lipsa de empatie si de colegialitate, etc.
Din statisticile preluate de aici https://www.statista.com/topics/7356/remote-work-in-france/#topicHeader__wrapper rezulta ca doar 34,50% din companiile franceze au implementat munca de acasa si doar 2 zile pe saptamana. Noua ni s-a spus ca a scazut eficienta in timpul muncii complet remote desfasurata in pandemie desi ceea ce am observat eu a fost exact contrariul. Si francezii pare ca au aceleasi probleme legate de controlul excesiv si neincredere in angajati.
Despre procentul scăzut al muncii remote la noi. Ar trebui să luăm în considerare mentalitatea, ca prim punct de pornire. Cei care conduc departamente/ companii fac deseori micro-management, refuzând să utilizeze ustensile care să le faciliteze munca, gen crm-uri. Așadar, micromanagementul face casă bună cu dorința obsesivă de control, iar, în absența deschiderii spre utilizarea unor tool-uri de suport, îți obligi angajații să vină la birou, SĂ ÎI VEZI personal că lucrează. Mai mult, interminabilele ședințe se țin mai bine offline, când îi poți arunca unui coleg o invectivă personal, nu are același farmec prin teams. Să pornim de aici. Să ne uităm la procentul menționat de voi, 3.1%, și să vedem care sunt companiile acelea din România? Cele preponderent IT, pentru că au împământănită obișnuința utilizării unor tool-uri, chiar dacă mentalitatea managementului ar fi tot una orientată spre monitorizare sau micro-management.
Mai apoi, ar mai fi o observație pe care nu am prea văzut-o pe unde am citit despre remote: dorința unor angajați, nu puțini, de a veni la birou întrucât acasă nu dispun de un spațiu adecvat pentru lucru. Bun, aici intervine, din nou, mentalitatea noastră: cum își configurează românii casele, locuințele? Este o chestiune de mental colectiv, de educație, de obișnuință, dacă vreți. Dacă aruncăm un ochi prin locuințele românilor, veți observa absența unor elemente de decor - parol!, care sunt prezente în locuințele vesticilor. Să începem cu bibliotecile. Românii nu cumpără cărți, așadar, nu au biblioteci acasă. E simplu. Cu alte cuvinte, nu există un spațiu destinat relaxatului prin citit în casele lor și, posibil spre foarte posibil, nici pentru lucru. Păi, e firesc: de ce aș avea un loc destinat lucrului la laptop, de exemplu, dacă oricum merg la birou? Oricum, îi amenajez copilului biroul, iar sistemul home cinema cu tv-ul diagonală 120, sau cât o fi, unde ar sta? Lucrul din pat nu se pune. Sunt doar două observații de la care putem porni discuția.
Marius, mulțumim tare mult, iubim tare această muncăși credem că oferim multă valoare oamenilor isteți, harnici și conștienți. Suntem recunoscători că ne confirmi această speranță. Avem multe de învățat împreună, te rugăm să ne spui și când nu o să facem lucrurile bine.
Raspuns la intrebare de munca remote:
- Legislatia,
- Managerii de moda veche, control freaks
- Angajatii dependenti de leaderii lor
- Angajatii care nu i-au munca in serios acasa
Intr o societate in care condica este verificată că sa vedem prezența nu randamentul, nu avem cum să schimbăm ceva.
Munca remote: compania la care lucrez (IT - gaming industry) este o filiala a unei companii franceze. Aproape totul este decis in Franta, studioul din Bucuresti are o autonomie foarte limitata, din pacate. Suntem obligati sa venim 3 zile la birou pentru ca, spun mai marii companiei, unul din obiectivele strategiei de bussines este sa fim o comunitate si sa ne distram impreuna. Toate bune si frumoase pe hartie daca n-ar fi un cost mare pe care-l platim: 2 ore pierdute zilnic pentru naveta pana la birou si inapoi acasa (transportul nu e decontat), un mediu toxic in care esti obligat sa interactionezi cu oameni pentru care umorul agresiv e singura lor modalitate de interactiune, competitivitate nesanatoasa, proceduri aberante de evaluare, lipsa de empatie si de colegialitate, etc.
Din statisticile preluate de aici https://www.statista.com/topics/7356/remote-work-in-france/#topicHeader__wrapper rezulta ca doar 34,50% din companiile franceze au implementat munca de acasa si doar 2 zile pe saptamana. Noua ni s-a spus ca a scazut eficienta in timpul muncii complet remote desfasurata in pandemie desi ceea ce am observat eu a fost exact contrariul. Si francezii pare ca au aceleasi probleme legate de controlul excesiv si neincredere in angajati.
Despre procentul scăzut al muncii remote la noi. Ar trebui să luăm în considerare mentalitatea, ca prim punct de pornire. Cei care conduc departamente/ companii fac deseori micro-management, refuzând să utilizeze ustensile care să le faciliteze munca, gen crm-uri. Așadar, micromanagementul face casă bună cu dorința obsesivă de control, iar, în absența deschiderii spre utilizarea unor tool-uri de suport, îți obligi angajații să vină la birou, SĂ ÎI VEZI personal că lucrează. Mai mult, interminabilele ședințe se țin mai bine offline, când îi poți arunca unui coleg o invectivă personal, nu are același farmec prin teams. Să pornim de aici. Să ne uităm la procentul menționat de voi, 3.1%, și să vedem care sunt companiile acelea din România? Cele preponderent IT, pentru că au împământănită obișnuința utilizării unor tool-uri, chiar dacă mentalitatea managementului ar fi tot una orientată spre monitorizare sau micro-management.
Mai apoi, ar mai fi o observație pe care nu am prea văzut-o pe unde am citit despre remote: dorința unor angajați, nu puțini, de a veni la birou întrucât acasă nu dispun de un spațiu adecvat pentru lucru. Bun, aici intervine, din nou, mentalitatea noastră: cum își configurează românii casele, locuințele? Este o chestiune de mental colectiv, de educație, de obișnuință, dacă vreți. Dacă aruncăm un ochi prin locuințele românilor, veți observa absența unor elemente de decor - parol!, care sunt prezente în locuințele vesticilor. Să începem cu bibliotecile. Românii nu cumpără cărți, așadar, nu au biblioteci acasă. E simplu. Cu alte cuvinte, nu există un spațiu destinat relaxatului prin citit în casele lor și, posibil spre foarte posibil, nici pentru lucru. Păi, e firesc: de ce aș avea un loc destinat lucrului la laptop, de exemplu, dacă oricum merg la birou? Oricum, îi amenajez copilului biroul, iar sistemul home cinema cu tv-ul diagonală 120, sau cât o fi, unde ar sta? Lucrul din pat nu se pune. Sunt doar două observații de la care putem porni discuția.
Marius, mulțumim tare mult, iubim tare această muncăși credem că oferim multă valoare oamenilor isteți, harnici și conștienți. Suntem recunoscători că ne confirmi această speranță. Avem multe de învățat împreună, te rugăm să ne spui și când nu o să facem lucrurile bine.