Povestea Dianei: departamente HR fără coloană vertebrală și bun simț
Câteva cazuri autentice de angajatori de pe plaiul mioritic.
Cum ar fi să te trezești în fiecare dimineață și să mergi cu frică la birou? Aceasta este povestea unei cititoare pe care o vom numi Diana în acest articol, care a lucrat timp de doi ani pe un post de recrutor la o firmă din Cluj. Doi ani în care a recrutat persoane competente pentru posturile disponibile și care, ulterior, au fost tratate execrabil de către conducere. Oamenii au început să plece din firmă mai rapid decât s-au angajat, compania ajungând să înregistreze mai multe demisii decât ar fi avut posturi disponibile.
Ce a făcut-o pe Diana să-și dea demisia e o situație de-a dreptul din romanele absurde: o ședință de grup în care toți angajații au fost clasificați drept mediocri pentru că îndrăzneau să părăsească posturile la ora 17:00, conform programului. Cât de obraznici erau, nu-i așa? Pe lângă abuzul psihic, au existat și episoade de abuz verbal și fizic. Se pare că unele companii și departamente de HR au rămas de ceva timp fără coloană vertebrală.
Considerăm că este important și necesar să împărtășim experiențele și învățăturile cititorilor noștri care au un cuvânt de spus. Vă mulțumim că ne scrieți experiențele voastre și că reușim împreună să aducem un plus de sens și schimbare reală pentru oameni.
După câteva zile în care m-am tot gândit dacă să vă scriu sau nu, am decis că totuși poate ar fi bine să da, pentru că mi-a cam ajuns la os cu experiențele de recrutare. De vreo două luni încoace, am participat la cel puțin 15 interviuri, pentru posturi atât full-time sau remote. Cele full-time erau în cadrul unor firme mai mari sau mai mici din Cluj-Napoca.
Ajungi de batjocură pentru că respecți fișa postului
În primul rând, de ce am ajuns în ipostaza de a-mi da demisia? Pentru că în doi ani de lucru la firma în care am fost, am văzut plecând mai mulți oameni decât erau posturi disponibile. Oameni capabili, care au fost tratați execrabil. Ca într-un joc de domino, este suficient să se miște o singură piesă, pentru ca restul să cadă. Au fost mai multe episoade cu urlete la adresa angajaților și chiar un moment mai violent când o colegă a fost bruscată, fiind luată de braț de către șef pentru o simplă părere.
Eu am ajuns în punctul critic după o ședință de grup în care cu toții am fost făcuți mediocri pentru că plecam la ora 17:00, conform programului. Desigur, nimeni nu a pus la socoteală zilele cu ore suplimentare neplătite! De creștere salarială nici nu mai vorbim…
Cerințele din anunțul de angajare diferă radical de cele de la interviu
Revenind la experiența cu interviurile din aceste două luni, nu doar că am constatat că majoritatea locurilor de muncă aveau cu totul alte cerințe la interviu. Am pățit să aplic pentru un post și când am ajuns la interviu să constat că acel post nu mai exista, deși ei aveau recrutarea încă activă pe un site de profil. Mi s-a zis: „A, da, acela s-a ocupat. Acum vrem pentru alt post, nelistat nicăieri!”. Am realizat asta în timpul interviului, când îmi explicau sumedenia de task-uri care nu coincideau deloc cu cele ale postului pentru care aplicasem.
În alte cazuri, recrutau pentru un post la o anumită firmă, când ajungi la interviu mi s-a spus că de fapt au 4-5 alte proiecte în portofoliu, pe lângă atribuțiile postului afișat. Sau, cireașa de pe tort: ai fi de acord să ai un salariu mai mic în acte și restul banilor în plic? Sau când un anumit șef de firmă m-a abordat cu mesaje pe Whatsapp, șef a cărui firmă recruta prin agenție.
Mă întreb dacă acești oameni sunt supuși unor evaluări… De beneficii, nici nu știu dacă are rost să deschid subiectul. Dar eu nu consider beneficiu discount de 10% la magazinul sau restaurantul din portofoliul firmei.
Fără job, dar cu munca însușită de către posibilii angajatori
Momentan, pot să spun că sunt extrem de dezamăgită de aproape toate procesele de recrutare, fie ele prin agenții, fie directe. Am fost la interviuri și am trimis materiale, strategii, pe care ulterior le-am văzut puse în aplicare, evident fără credit. Mă întreb dacă unii au astfel de practici pentru că au rămas în pană de idei.
Țin să vă felicit pentru premiu, vă urmăresc și citesc cu drag și vă recomand multor cunoștințe care încă nu și-au făcut curaj să pună piciorul în prag la locurile de muncă pe care le au.
Ce părere ai despre experiența Dianei? Dacă ai în lista ta pe cineva care are nevoie de experiența ei sau ești chiar tu acela, dă-ne de veste la podcast@hackingwork.ro.
Îți mulțumim că ne citești și că ai încredere să ne împărtășești astfel de experiențe și povești. Împreună facem educație și ajutăm oamenii buni să facă o schimbare în viața lor. Orice comentariu, distribuire sau recomandare ne ajută înzecit.