Povestea Amaliei: Ce înseamnă să te folosești de legislație pentru a exploata și umili oameni.
Trei ani de stagnare într-un mediu toxic în care ajungi umilit și anchetat pentru erorile altora.
Cum profită angajatorii de banii statului și de naivitatea tinerilor? Cât de departe ajung înscenările și umilințele la locul de muncă?
Aflăm din povestea cititoarei noastre pe care o vom numi Amalia (pentru a îi proteja identitatea), în acest articol. Experiența ei prezintă onest și fără perdea cum unele persoane se folosesc de legislație pentru a exploata absolvenții.
Cum se profită de banii statului și de naivitatea tinerilor?
A existat - probabil încă există - o lege care stimulează angajarea de absolvenţi. Astfel, statul asigura salariul minim timp de un an, dar cu obligaţia, din partea angajatorului, de a-l păstra pe angajat timp de trei ani. Poate că intenţia a fost bună (între timp, nu-i aşa, se formează o bună relaţie de serviciu), dar rezultatele au fost aberante: un val de privaţi care au profitat de banii statului şi de angajatul naiv, apoi, la împlinirea a trei ani, l-au concediat sau l-au forţat să demisioneze.
Asta mi s-a întâmplat mie cu primul angajator, o „doamnă” director, care rămăsese fără traducător (avusese pe acest post un lăcătuş şi o ingineră de pielărie) şi m-a chemat pe mine, care la acea vreme tocmai terminam masteratul în Germanistică la stat (după licenţa în Germanistică-Anglistică). În lipsă de ceva mai bun şi în lipsa unor informaţii (un articol ca al dvs.) şi sfaturi bune, am făcut greşeala de a accepta această ofertă, cu trei ani de salariu minim, stagnare în carieră şi mediu toxic.
Un cocktail de scandaluri, hărțuiri și înscenări.
La început, doamna a aşteptat să-mi manifest recunoştinţa (eventual la plic), eu n-am înţeles (dacă înţelegeam, plecam imediat), apoi mi-a organizat o înscenare şi mi-a făcut un scandal monstru. Am mai putut doar să-i spun că n-are dreptul să mă umilească, dar mă poate concedia (ignoram legea respectivă). Au urmat trei ani în care „suita” doamnei m-a hărţuit "exemplar".
De asemenea, am fost „anchetată” în două rânduri pentru nişte erori care implicau pagube de câteva mii de euro, dar s-a constatat că erorile nu veneau de la mine, păstram arhiva traducerilor, încât nu m-au găsit cu nimic în neregulă, oricât m-au pândit şi provocat, inclusiv in sarcinile suplimentare (neplătite, evident).
Mă întorc sau spun „Adio” toxicității?
La împlinirea celor trei ani, am fost trecută brusc din subordinea directoarei în subordinea şefei de personal (alături de femeile de serviciu şi portari), care a început imediat şicanele, după ce mi-a atras atenţia că eu am acolo „un serviciu bun”(?!?). Totuşi, eu am plecat în primul concediu (aprobat) după trei ani.
La o oră după ce am pus piciorul pe peronul gării Constanţa a sunat telefonul şi mi s-a pus în vedere că ori revin imediat la Iaşi, ori îmi iau adio de la serviciu. Am ales a doua variantă, în mod absolut întâmplător, în timpul acelei vacanţe, am aflat despre legea respectivă și am înțeles că mi se poate înscena orice. La revenire, mi-am depus demisia. În anul ce a urmat, s-au angajat şi au plecat trei traducătoare.
Aceasta este (doar) povestea primei mele angajări în mediul privat.
Ce părere ai despre experiența Amaliei? Ai experimentat și tu prin astfel de situații? Scrie-ne în comentarii sau anonim, pe news@hackingwork.ro.
Îți mulțumim că ne citești și că ai încredere să ne împărtășești astfel de experiențe și povești. Împreună facem educație și ajutăm oamenii buni să facă o schimbare în viața lor. Orice comentariu, distribuire sau recomandare ne ajută înzecit.