Hai cu noi la o zi de filmare Hacking Work Podcast

Azi vă dezvăluim ce e în spatele realizării Podcastului Hacking Work și vă împărtășim povești autentice despre munca în echipă, dedicare, implicare și adaptare. Sunteți parte din povestea Hacking Work, așa că azi vă luăm cu noi la o zi de filmare. Promitem să vă informăm, să vă distrăm și să vă molipsim cu spor și bună dispoziție.

Să-i dăm drumul!

***

O zi deloc obișnuită. Ziua de filmare a Hacking Work Podcast.

Ora 7.

După ce în prealabil am plănuit temeinic ziua, ne-am organizat, ne-am pregătit arsenalul de echipamente și ne-am gătit corespunzător, pornim spre locul faptei. Dacă mergem într-un oraș altul decât Clujul, pornim cu o seară înainte. Bineînțeles că drumul e presărat cu glumele lui Doru și cu buna dispoziție și umorul colegilor din echipa de producție, plus vreo 7 cafele. Nici nu se putea începe altfel o astfel de zi, nu?

Odată ajunși la „locul faptei”, începem să instalăm echipamentele, să pregătim terenul și să verificăm dacă totul merge conform planului. Operațiune serioasă, musai făcută ca la carte, nu-i de glumă. Normal că nu merge totul conform planului, dar ne adaptăm, aranjăm, ne punem creativitatea la treabă și ne creăm condiții. Neapărat să avem acuratețe impecabilă a sunetului, lumină perfectă, cadre pe măsură.

Între timp, își face apariția vedeta zilei. Și nuu, nu vorbim despre Doru, gazda podcastului – chiar dacă e și el un star 😄, ci despre invitatul nostru. Orice om bun care ajunge la întâlnirea cu noi este întâmpinat așa cum se cuvine: cu zâmbete sincere și prietenie, într-o atmosferă caldă și informală. Îl ajutăm să se destindă, parcurgem împreună pe scurt temele de discuție, iar dacă ospitalitatea noastră nu l-a ajutat să se relaxeze suficient, cu siguranță începerea dialogului efectiv, axat pe temele care îl pasionează în mod real, o va face. 

Cam asta e atmosfera dinaintea și de pe parcursul filmărilor:

Faină, așa-i?

Ora 9.

După ce ne-am asigurat că nu mai are nimeni de trântit sau spart vreo farfurie, o bătaie din palme marchează punctul culminant – începerea filmării. Doru moderează și conduce discuția în modul său autentic, ba mai mult, abordează subiectele curajoase și uneori inconfortabile cu empatie, curiozitate și respect față de opinia și punctul de vedere al invitatului.

În timpul filmărilor, noi, cei din spatele camerelor de filmat, devenim ceva mai invizibili - doar cât să nu încurcăm discuțiile astea valoroase care trebuie să ajungă la voi cât mai cursiv. Desigur, dacă Doru exagerează cu mișcarea mâinilor, băieții din echipa de producție nu se feresc să-l tragă de mânecă. Știți, tot pentru voi.

Mai avem și invitați precum Bob Rădulescu, care, după prezentarea extrem de elocventă pe care i-a făcut-o Doru, a considerat că episodul nu mai are nevoie de nimic în plus și s-a oferit să-l încheie. Stați liniștiți, în mod evident nu a scăpat doar cu atât – încă puțin și va ajunge la voi episodul, să-l urmăriți și să-l savurați pe-ndelete. E extraordinar, vă spunem de pe-acum! Chiar și pe noi, cei care eram concentrați la calitatea filmării, a reușit să ne binedispună și să ne inspire cu autenticitatea și omenia lui.

Ora 12.

Nu vă zicem chiar ce preferințe culinare avem, dar să vedeți pățanie umoristică (zicem noi acum, privind retrospectiv). Numa’ bună de povestit în pauza de prânz dintre filmări.

Urma să filmăm la Timișoara. Toate bune și frumoase, pornim de la Cluj în seara dinaintea zilei de filmare. Odată ajunși la destinație, când deschidem portbagajul mașinii, ce să vezi? Camerele principale de filmare, NICĂIERI! Măi să fie, asta da treabă. Doar noi, învăluiți în pregătiri și grijulii până-n măduva oaselor să nu uităm ceva, n-am uitat nimic altceva decât ce era mai important. Vă vine să credeți? Am întors situația pe toate părțile, dar o rezolvare mai bună decât cea de-a ne întoarce de unde-am pornit n-am găsit.

Deci iată-ne în drum spre Cluj să recuperăm cele indispensabile și înapoi la Timișoara. Iar asta, într-o noapte. Aventură, nu alta. Da, greu ne-am ținut ochii deschiși la filmări, dar ne-am făcut treaba cu profesionalism.

Dovadă mai puternică de implicare și dedicare n-avem.

Și să ne mai întrebe cineva acum ce înseamnă dedicare și adaptare în situații de criză, că știm să răspundem, ba chiar nu autoironie câtă-ncape!

Ora 16.

Am terminat filmările. Invitații sunt încântați de discuția cu Doru și întreabă când va apărea episodul, se fac poze și se strâng mâini. După timpul petrecut astfel, într-un context propice, conexiunea cu invitatul e în mod cert mai strânsă decât înainte de filmare.

Nu putem încheia o zi de muncă atât de productivă fără o ieșire. Începem ziua cu socializare și punem punct într-o notă la fel de relaxantă și prietenoasă. Este momentul în care ne dăm seama (încă o dată) că suntem o echipă în cel mai real sens al cuvântului și că indiferent ce situație apare pe parcurs, avem capacitatea, resursele și dorința de a o rezolva. Și ne bucurăm de faptul că Doru plătește berea.

Dinamismul nostru se împletește admirabil cu adaptabilitatea echipei de producție și cu dedicarea care ne caracterizează pe fiecare dintre noi. Facem acest podcast cu oameni isteți, pentru că oamenii și organizațiile merită mai mult. Iar noi suntem și oameni, și organizație, așa că o facem și pentru noi.

Ne bucurăm că suntem împreună și suntem recunoscători că ceea ce facem vă este de folos. Ne îndeplinim scopul cu sens, iar din schimbarea pe care o aducem zi de zi și om cu om, avem cu toții de câștigat.

Servus!